Traumatisme ale mâinii și pumnului
Leziunile ligamentului colateral ulnar sau radial al policelui
Sunt afecțiuni caracterizate prin întinderea sau ruptura ligamentelor colaterale ale articulației metacarpofalangiene a degetului mare, ducând la instabilitate, durere și dificultăți în utilizarea lui. Ligamentul colateral ulnar (LCU) este cel mai frecvent afectat („policele schiorului”), însă pot apărea și leziuni ale ligamentului colateral radial (LCR).
Cauze
- Traumatisme acute: căderile pe mână cu forțarea degetului mare
- Accidente sportive: frecvente în schi, handbal, baschet, volei sau sporturi de contact
- Mișcări bruște de răsucire: pot produce întinderea sau ruptura ligamentului
- Traumatisme repetitive: suprasolicitarea articulației poate duce la laxitate și instabilitate cronică
- Accidente casnice sau profesionale: prinderea sau forțarea degetului în poziții extreme
Simptome
- Durere la baza degetului mare: accentuată la prindere sau mișcare
- Umflătură locală
- Instabilitate: senzația că degetul „fuge” sau pierde forța la prindere (pensă)
- Scăderea forței de prindere: dificultăți la deschiderea borcanelor, ținerea obiectelor sau folosirea cheilor
- Echimoză (vânătaie): poate apărea după traumatism
- Limitarea mobilității: mișcările policelui devin dureroase și limitate
- Deformare: în rupturile complete poate exista deviația degetului mare
Diagnostic
- Clinic: teste de stabilitate ligamentară pentru evaluarea laxității în stres, iar examinarea se face comparativ cu mâna opusă
- Ecografia: electivă, utilă pentru evaluarea continuității ligamentului și pentru evaluarea leziunii Stener (de interpoziție)
- RMN: indicat în cazurile complexe
Opțiuni de tratament
Tratamentul depinde de severitatea leziunii și gradul instabilității
- Conservator: indicat în entorse și rupturi parțiale stabile. Include imobilizare cu orteză sau ghips pentru aproximativ 4–6 săptămâni, administrarea de antiinflamatoare și fizio-kinetoterapie pentru reducerea durerii și recăpătarea mobilității și forței.
- Chirurgical: recomandat în rupturile complete, instabilitate importantă, leziunea Stener sau fracturile prin avulsie deplasate. Intervenția presupune reinserția sau reconstrucția ligamentului afectat și se efectuează sub anestezie locală sau loco-regională (adormirea brațului). Procedura implică o cicatrice de aproximativ 2–4 cm. Postoperator este necesară imobilizare temporară urmată de recuperare funcțională progresivă pentru restabilirea stabilității și funcției. Pentru leziunile cronice se impune reconstrucția ligamentului.
Chiar și cu un tratament adecvat, degetul poate rămâne dureros până la 6-8 luni.
Ultima actualizare: 27 iunie 2026
