Traumatisme ale mâinii și pumnului
Degetul în ciocan (Mallet finger)
Este o afecțiune caracterizată prin lezarea tendonului extensor terminal de la nivelul articulației interfalangiene distale (DIP), ducând la imposibilitatea extinderii active a vârfului degetului și menținerea acestuia într-o poziție îndoită. Leziunea poate fi exclusiv tendinoasă sau asociată cu o fractură prin avulsie a bazei falangei distale.
Cauze
- Traumatisme directe: lovirea vârfului degetului sau impactul unei mingi pe degetul întins
- Flexia bruscă forțată: apare atunci când vârful degetului este forțat în flexie în timp ce tendonul extensor este tensionat
- Leziuni sportive: frecvente în sporturile cu mingea
- Accidente casnice sau profesionale: prinderea degetului sau traumatismele repetitive
- Fragilitatea tendinoasă: la unele persoane, tendonul poate fi mai predispus la ruptură chiar după traumatisme minore
Simptome
- Imposibilitatea extinderii vârfului degetului: pacientul nu poate îndrepta activ vârful degetului
- Deget în poziție flectată: vârful degetului rămâne căzut („în ciocan”)
- Durere: localizată la nivelul bazei ultimei articulații
- Edem și sensibilitate locală: apar frecvent după traumatism
- Discolorația locală (echimoza): posibilă în faza acută
Diagnostic
- Radiografia: obligatorie pentru identificarea unei eventuale fracturi prin avulsie și evaluarea subluxației articulare
- Ecografia: poate fi utilă pentru evaluarea continuității tendonului extensor
- RMN: rar necesar, rezervat cazurilor complexe sau cronice
Opțiuni de tratament
Tratamentul depinde de tipul leziunii, gradul deplasării și vechimea traumatismului.
- Conservator: reprezintă tratamentul de elecție în majoritatea cazurilor. Constă în imobilizarea continuă a articulației interfalangiene distale în extensie cu ajutorul unei orteze timp de aproximativ 6–8 săptămâni, urmată de purtare nocturnă încă 4 săptămâni. Respectarea strictă a imobilizării este esențială pentru vindecarea tendonului.
- Chirurgical: indicat în cazurile cu fracturi mari prin avulsie, subluxație articulară, leziuni deschise sau eșec al tratamentului conservator. Intervenția poate presupune reducerea și fixarea fragmentului osos sau repararea tendonului. Se efectuează de obicei sub anestezie locală sau loco-regională (adormirea brațului). Postoperator va fi necesară imobilizarea și urmarea unui program recuperare funcțională pentru restabilirea mobilității și prevenirea deformărilor reziduale.
- Chiar și cu un tratament adecvat, o pierdere a exensiei de aprox 10º este frecventă.
Ultima actualizare: 27 iunie 2026
